Prima Pagina
Cine suntem
Scop
CRESC turism
EducArtS
Voluntariat
Vatra Valaha
Clasificare verde
Amfiteatru verde
Obiective
2 la suta
Cursuri
 
 

Declaratia de credinta a TURISMVERDE:

"-Credem in potentialul oricarei persoane (prestator sau beneficiar al unui serviciu turistic) si in vointa acesteia, pentru a adopta de buna voie o atitudine protectoare fata de mediul natural!"

Apa neinceputa!
 

APA neîncepută este o expresie care pare a Å£ine de poveÅŸtile bunicii. Uitând că cine n-are bătrâni, să-ÅŸi cumpere, privim cu mirare la experimentele de peste hotare care demonstrează moduri diverse de informare a apei. APA neînceputa se foloseÅŸte în aceeaÅŸi zi în care a fost luata si, în general, nu se păstrează dupa apusul soarelui. APA care rămâne după utilizare nu se păstrează, ci se aruncă la "parii gardului". Pentru bolile cele mai grele ,trebuie ca cel care ia APA să ajuneze în ziua respectivă sau cu o zi înainte ÅŸi musai să se ducă la fântână pe nemâncate.

Faimoasa apă neîncepută poate fi obÅ£inută în câteva zeci de feluri, unele presupunând ritualuri foarte simple, altele extrem de complexe. Se spune că orice leac din ierburi cu puteri tămăduitoare îÅŸi înzeceÅŸte puterea dacă este făcut cu apă neîncepută. APA neîncepută cu care se fac aceste remedii se obÅ£ine, de obicei, destul de simplu.

Iată în continuare doar trei metode din zecile de procedee cunoscute:


- Înainte de răsăritul soarelui, te duci la o fântână de unde nu a mai luat nimeni apă ÅŸi iei APA într-o găleată clătită înainte de trei ori cu agheasmă. La fântâna trebuie să te duci desculÅ£ ÅŸi să treci cu picioarele prin iarba udă de rouă. APA obÅ£inută astfel se foloseÅŸte pentru bolile de piele, pentru încuiere (constipaÅ£ie) ÅŸi pentru toate bolile sângelui.

- La răsărit, te duci la trei fântâni din sat ÅŸi iei de la fiecare apă pe care o pui în aceeaÅŸi găleată. La întors, nu trebuie să vii pe urmele pe care ai călcat la dus, ci să vii pe un alt drum. Cu oricine te întâlneÅŸti pe drum, nu trebuie să schimbi nici o vorba, ci sa te rogi mereu în gând. Această apă se foloseÅŸte pentru boli grele, pentru deochi ÅŸi tulburări ale minÅ£ii.

- Pentru elixirurile de dragoste, trebuie luată APA, când se apropie de lună plină (dar nu când e lună plină, că atunci umblă zburătorii, ielele ÅŸi altele), de la o fântâna, imediat după miezul nopÅ£ii. După apă trebuie să se ducă o fecioară ori un om curat.

Atunci când se fac ritualuri mai puternice, APA neîncepută nu mai este pusă în alte remedii, ci devine ea însăşi un leac:

- contra tuturor pierderilor de lichide din organism prin hemoragie (inclusiv cea produsă de menstruaÅ£ie), diaree ori transpiraÅ£ie excesivă, se bea APA “de întâlnitură”. Aceasta se ia de la un loc unde se întâlnesc trei izvoare, dimineaÅ£a - înainte de răsărit ÅŸi seara - după apus. Si la drumul de dus ÅŸi la cel de întors, se păstrează o tăcere deplină ÅŸs nu se priveÅŸte îndărăt, iar ulcica sau sticla trebuie Å£inute bine astupate ÅŸi nu trebuie dat nimănui să bea din ele pe drum.

- contra artritei, poliartritei reumatoide, spondilozei  se fac scăldători cu apă de scăldătoare obÅ£inută astfel: la izvor sau la pârâu merge o femeie cu o cofă sau cu o oală nouă în mâna dreaptă. Acolo, ea spune Tatăl Nostru ÅŸi după aceea aruncă simbolic în apă o bucată de pâine făcută cu mâna ei ÅŸi o bucată de sare. Apoi ia în oală APA care a trecut peste pâinea ÅŸi sarea aruncate în apă. Această operaÅ£ie se repetă de trei sau nouă ori, după care APA este dusă degrabă pentru scăldătoare.

- pentru bolile necunoscute, cărora nu le poate veni nimeni de capăt, se fac spălaturi cu apă luată de pe roata morii.

- dacă se bănuieÅŸte că la originea bolii este deochiul ori vreo vrajă, atunci se bea apă de la fântâna casei preotului, în care s-au stins 9 cărbuni din lemn de tei.

Există multe alte metode de obÅ£inere a apei neîncepute, care presupun fel ÅŸi fel de canoane de rugăciune ori de batere a mătăniilor pe malul apei, la ceasul dimineÅ£ii ori al apusului. Apoi, cu diferite feluri de cărbuni stinÅŸi în apă (de jugastru, de fag, de stejar) ÅŸi cu descântece se vindecă o sumedenie de alte boli. Însa aceste ritualuri sunt foarte complexe ÅŸi presupun o bună cunoaÅŸtere a forÅ£elor naturii, cunoaÅŸtere dobândită în trecut de meÅŸterii vindecători, după decenii de practică, de apropiere cu multa atenÅ£ie ÅŸi dragoste de misterele apei. Cert este că folosirea, vreme de secole, a apei ca remediu a dat nu o dată rezultate surprinzător de bune.

In medicina populară românească, se considera ca APA poate "împrumuta" puterile binefacatoare ale răsăritului de soare, ale Lunii, ale plantelor, ale aurului ori ale cuvântului rostit sau scris.

Mergând pe urmele tradiÅ£iei medicale din diferite zone, descoperi leacuri ale căror frumuseÅ£e, simplitate ÅŸi mister te încântă.

În MunÅ£ii Apuseni, APA este investită cu puterea vindecătoare a aurului, dacă era pregatită astfel: o rădăcina de morcov se scobea ca un pahar, apoi se puneau în ea apă de fântână ÅŸi un ban sau un inel de aur (importantă se pare ca era forma circulară), se lăsa câteva ore, apoi se bea; era un remediu de excepÅ£ie contra bolilor de ficat. În mai toate zonele ţării, roua de pe flori scăldată în lumina răsăritului de soare, era folosită contra bolilor de piele ÅŸi a deochiului. Apoi, cele mai puternice elixiruri de dragoste se făceau în Bucovina, din APA adusă la ceas de noapte dintr-o fântână în care se oglindea Luna. Pe Valea Frumoasei, cel mai mare tămăduitor cu plante folosea în leacurile sale APA Å£inută într-un vas de lut ars, pe fundul căruia era scris numele lui Dumnezeu în toate limbile pământului.

Impregnarea apei cu puterea cuvântului rostit al faimoaselor descântece a fost probabil practica de medicină magică cel mai des utilizată la noi în Å£ară. Asta cu mult înainte ca doctorul Masaru Emoto să îÅŸi înceapă cercetările celebre de acum în întreaga lume prin care APA ne-a fost relevată ca mediu informaÅ£ional.

Celebrele Remedii Bach, cu un nume tot mai popular în Occident, nu sunt altceva decât apă de izvor, în care s-a scufundat vreme de câteva ore (nu prea multe) o cantitate mică de ierburi ÅŸi flori. ObÅ£inerea acestor remedii ar putea fii considerate ca neÅŸtiinÅ£ifică dacă n-ar exista HOMEOPATIA, dar au vindecat deja mii de oameni. Cu alte cuvinte aceste remedii se obÅ£in prin informarea apei neîncepute cu plante - o apă de flori. Aceste remedii le importăm într-o Å£ară având o bogatie de izvoare naturale ÅŸi plante de leac.

Agheasma sau APA sfinÅ£ită este elixirul magic cel mai larg folosit în toata lumea creÅŸtină ÅŸi se transformă într-o veritabilă apă vie pentru bolnavi, cât ÅŸi într-o veritabilă armă împotriva duhurilor de boală – pentru care devine o apă aducătoare de moarte. Folosirea agheasmei a fost adaptată de către românii creÅŸtinaÅ£i, încă din cele mai vechi timpuri, la o mulÅ£ime de ritualuri precreÅŸtine - de la cele mai simple, la unele foarte complexe. În zona NeamÅ£ului, unde credinÅ£a face parte poate mai mult ca în alte zone din viaÅ£a oamenilor, agheasma este mai folosită decât tradiÅ£ionala aspirină sau decât orice alt leac. Puterea agheasmei depinde foarte mult de credinÅ£a celui care o foloseÅŸte, în mâinile celor cu o credinţă profundă, fie ei preoÅ£i sau laici, ea transformându-se într-o “armă” redutabilă. În medicina tradiÅ£ională românească, agheasma este un remediu de prim ordin pentru alungarea duhurilor rele, de orice natură, de unde ÅŸi o listă, practic nesfârÅŸită cu utilizările ei terapeutice. Cea mai preÅ£uită agheasmă este cea facută în locurile în care slujesc preoÅ£ii cu har, mai ales la mânăstiri ÅŸi în sihăstrii. Puterea cea mai mare o are cea facută în două ocazii ale anului: de Boboteaza ÅŸi de Izvorul Tămăduirii (vineri, după PaÅŸte). Agheasma cu putere mare se cunoaÅŸte după faptul că nu îngheaţă, oricât ar fi de frig, ÅŸi dupa faptul că are o mireasmă foarte fină, pe care numai oamenii curaÅ£i o percep. Dată fiind sfinÅ£enia acestui remediu, lista sa de utilizări, mai mult sau mai puÅ£in medicale, ar putea alcătui un mic tratat.

Câteva tradiÅ£ii despre folosirea agheasmei, specifice mai multor zone ale ţării, sunt:

- contra epilepsiei (numită popular "ducă-se pe pustii") - în Apuseni ÅŸi Năsăud, se stropea bolnavul gata sa intre în criză cu agheasmă sau era frecat cu ea pe frunte, gât ÅŸi pe piept.

- pentru a se feri de deochi (afecÅ£iune manifestată prin dureri de cap, apatie ori exacerbarea emotivităţii, indigestie etc.) - în zilele de sărbătoare, fetele se priveau în oglindă numai după ce o ÅŸtergeau de 20 de ori cu agheasmă.

- copiii deocheaţi sunt unşi pe tot corpul cu agheasma lăsată să picure pe o icoană a Maicii Domnului pictată pe sticlă - credinţa din Răşinari.

- contra frigurilor (in judeţul Gorj) - li se da copiilor sa bea agheasmă. Aceeaşi prescripţie este valabilă şi pentru guturai şi gripă.

- contra bolilor de ochi ÅŸi a oboselii ochilor - suferindul se spală pe faţă cu agheasma  sau cu APA în care si-a clatit un duhovnic cu har mâinile, după săvârÅŸirea sfintei liturghii.

- pentru a scăpa de insomnii ori de coÅŸmaruri, oamenii posteau ÅŸapte vineri la rând, în fiecare vineri făcând curat ÅŸi lăsând aerul ÅŸi soarele să intre în camera de dormit. În fiecare vineri chemau un preot cu har să stropească cu agheasmă în toate ungherele camerei.

- beÅ£ia “se tratează” cu post negru ÅŸi rugăciuni de ajutor ale rudelor celui ... posedat. Apoi se stropeÅŸte zilnic perna cu agheasmă, se ÅŸterge cana din care bea APA cu agheasmă ori se stropeÅŸte cu agheasmă toată camera în care doarme.

- crizele paroxistice de furie, inclusiv cu manifestări isterice, se potolesc prin stropirea cu agheasmă din abundenţă. Cel care face această operaÅ£ie trebuie însă să aibă foarte multă credinţă în Dumnezeu ÅŸi să păstreze în minte ÅŸi în inimă mereu numele lui Dumnezeu, până la trecerea momentului critic.

- paralizia (poceala) se tratează tot prin stropire sau ungere cu agheasmă, de doua ori pe zi - la răsăritul ÅŸi la asfinÅ£itul soarelui. Pentru ca tratamentul “să prindă”, trebuie făcut ÅŸapte sau nouă săptămâni la rând, iar bolnavul trebuie să postească ÅŸi să se roage.

- cu apă sfinÅ£ită picurată pe creÅŸtetul capului, este prevenită ÅŸi se trateaza insolaÅ£ia (leac utilizat de cei care aveau mult de lucru la câmp), precum ÅŸi durerile de cap.

Practic, orice boala ori tulburare produsă de “duhurile cele rele” (în termeni moderni - orice afecÅ£iune psihică sau psihosomatică) poate fi tratată cu agheasmă. Însă folosirea agheasmei are ÅŸi ea rosturile ei. Pentru a fi eficientă, trebuie ca cel care o foloseÅŸte să aiba multă credinţă în Dumnezeu ÅŸi sa fie curat la suflet. Dacă agheasma “nu prinde”, atunci cel suferind trebuie să postească ÅŸi să se roage la Dumnezeu, deoarece cugetul lui este prea umbrit de păcate ÅŸi nu se poate bucura de sfinÅ£enia remediului. Apoi, dobândirea unei ape sfinÅ£ite cu mare har de vindecare nu e un lucru chiar uÅŸor. În lumea satului românesc exista multe povestiri despre oameni suferinzi care s-au rugat la Maica Domnului până ce, dintr-o icoană, ea a vărsat o lacrimă, aceasta fiind cea mai de preÅ£ agheasmă, cu puteri tămăduitoare nemăsurate. Aceasta este “reÅ£eta” tuturor miracolelor în tratamentul cu agheasmă: apă, credinţă ÅŸi dragoste nesfârÅŸită de Dumnezeu.

Sursa: energobiologie.ro

Vezi toate stirile din categoria Natura

Motoul TURISMVERDE:

"Natura, doar in schimbul respectului fata de Ea!"

Parteneri/Link-uri utile
Universitatea Bioterra
U.S.A.M.V. Bucuresti
Raw Generation
Positive Vision for Biodiversity
Tur virtual 360
Coalitia de mediu
Iubim Natura
Caricatura verde
Turism Euro Verde
Federatia Biciclistilor din Romania
Cicloturism
Asociatia Romana de Standardizare
Arta cu Flori
Sunetele vietii
Romexpo
Reteaua de Biodiversitate
Reteaua Nationala de Dezvoltare Rurala

 
Prima Pagina | Stiri | Termeni si conditii | Proiecte | New Tourism | Galerie foto | Semnal | Adeziuni | Euroregiuni | ONG | Membri | Contact
Copyright (C) Asociatia Ecologica Turismverde 2008
Utilizarea acestei pagini a site-ului, reprezinta acordul tau de a respecta Termenii si Conditiile site-ului.
 
Servicii creare site   creare site